Treceam pe un drum de tara, sau forestier – nu se stie, si chiar cand soarele disparea dupa un deal am trecut pe langa o stana unde procesau productia zilnica. Ceea ce nu a putut aparatul sa surprinda au fost intrebarile “ce e asta” si “cum se face” si raspunsurile baciului molcom. In final munca lui a prins cheag, avea gust bun si era fierbinte, iar tifoanele s-au umplut ca niste burdufuri uscate la soare.
Cu multa liniste si calm batranul ne-a primit in jurul lui si nu s-a sfiit de aparatul foto. Era inutil sa-i explicam ca vrem sa imortalizam cum face pentru ca secretele erau deja in ceaun. Mai avea un pic si termina. Apoi ne-a invitat sa gustam. Bun, nu?